Când casa miroase a pui, inima simte că suntem împreună
Lucruri care contează Există un tip de căldură care nu vine doar din cuptor. Vine din felul în care ne adunăm în jurul mesei. Din gesturile mici, repetate. Din faptul că, indiferent cât de diferite au fost zilele noastre, seara ne găsește laolaltă. Îmi place să cred că mesele noastre cresc odată cu noi. Se schimbă poveștile, cresc porțiile, apar întrebări noi. De la cine? Uneori de la fetița mea de șase ani care mă învață, în fiecare zi, că orice moment împreună este și o lecție despre viață, iar alteori de la mine însămi, când îmi dau seama că ceea ce pun pe masă nu este doar hrană, ci și grijă, atenție și responsabilitate. Ghemotocul meu de vitalitate are o inimă mare în care au loc toate animalele din lume. Le iubește fără condiții, le desenează, le dă nume și inventează povești cu și despre ele. Într-o seară, la cină, privind atent farfuria, m-a întrebat cu o seriozitate care m-a emoționat: "— Mami, ce ar spune puiul acesta dacă ne-ar vedea?" M-am oprit o clipă. Am ...
