Sunday, October 20, 2024

Inteligența artificială pune inteligența umană în repaus

    M-am trezit binedispusă, dar starea mea de spirit s-a schimbat când fiica mea adolescentă, Ioana, a intrat în bucătărie și a început să abordeze un subiect care acum este extrem de dezbătut pe toate rețelele de socializare.
-Ioana, îmi savuram cafeaua liniștită! Chiar nu înțelegi că nu sunt de acord cu ce spui tu acum?

-De ce mamă? Laura a publicat o mulțime de cărți create prin inteligența artificială pe amazon și a făcut o mulțime de bani...

-Cu cât vinde o astfel de carte?

-Doi euro, cred.

-Foarte bine, pentru că nici nu face mai mult. Mai puțin, poate... Dacă vrea să dea sfaturi de dezvoltare personală, să realizeze înainte de toate ceva în viață, să cunoască oameni de succes, să-și aștearnă în scris ce a asimiliat pe parcursul anilor și să publice o carte la o editură serioasă, cum ar fi Editura NICULESCU. Va merita mai mult atunci, iar sfaturile ei vor veni din suflet, pe baza propriilor trăiri, nu a unor algoritmi.

-Tu nu înțelegi progresul, ești demodată.

-Știi ce înțeleg? Înțeleg că prefer oamenii inteligenți, reali, într-o lume care din păcate devine superficială și preferă artificialitatea. Crezi că o carte scrisă cu ajutorul inteligenței artificiale ar fi capabilă să-mi stârnească emoții? De câte ori m-ai surprins plângând atunci când citeam sau când râdeam cu poftă răsfoind paginile unei cărți? Crezi că niște parametrii ar putea să mă facă să nu las cartea din mână așa cum o fac scriitorii reali? Îți răspund tot eu: NU!

-Ai dreptate și tu, dar încearcă să vezi și părțile pozitive...

-Și care ar fi acelea? Creativitatea umană nu și-ar pierde sensul? Ce va urma dacă AI-ul va fi apt să scrie? Va înlocui scriitorii? Sau dacă o să compună muzică? Care va mai fi rolul compozitorilor? Până și pictorii sunt în pericol, pentru că vor crea în curând opere de artă, iar noi vom deveni sclavii tehnologiei, în loc să ne folosim de ea ca un instrument pentru dezvoltare.

-Adevărații scriitori vor scrie în continuare, mami, dar se pot ajuta când sunt în pană de idei de inteligența artificială, iar de la o idee generată poate le vor veni mai multe idei pe care le vor scrie așa cum spui tu, în funcție de propriile sentimente, trăiri. În plus, tu ai fost mereu fană a cărților fizice, nici nu voiai să auzi de audiobooks, până când nu ți-am achiziționat eu "Cealaltă soră Bennet" scrisă de Janice Hadlow. După ce ai văzut că poți face și alte lucruri în timp ce asculți o poveste interesantă, ți-ai schimbat opinia. Dacă ne lăsăm dominați de frica pierderii locurilor de muncă, am putea pierde oportunitatea de a ne îmbunătăți, nu crezi? AI-ul cred că a fost creat pentru a ne ajuta, nu pentru a ne înlocui. Cine știe? Poate că va crea locuri de muncă în domenii de care nici nu am avut habar până acum.


-Of, Ioana! Mi-e teamă că în goana asta după oportunități pierdem din vedere esențialul, umanitatea și că va avea un impact atât economic, cât și social.

-Poate ar trebui să privești din altă perspectivă, AI-ul ajută la rezolvarea unor probleme complexe într-un timp scurt. Ai auzit de mașinile autonome care evită accidente și conduc mai sigur decât oamenii? Fac asta tot cu ajutorul algoritmilor AI. În medicină o mulțime de vieți au fost salvate tot datorită lor, deoarece au diagnosticat rapid cancerul. Elevii își pot face eseurile rapid prin intermediul inteligenței artificiale și astfel vor avea timp pentru viața lor socială. Știu ce gândești! Că nu vor rămâne cu nimic în minte dacă fac asta, dar te contrazic din nou. Îl vor citi și fiind mai relaxați, vor reține mai repede informațiile decât atunci când sunt obligați să facă lucruri care nu-i stimulează și nu le aduce vreo plăcere.

-Nu mă lua în seamă! Cu siguranță mă voi adapta, dar îmi trebuie puțin timp să mă obișnuiesc cu ideea. Asta nu înseamnă că nu voi prefera întotdeauna autenticitatea și scriitorii reali, dar voi încerca să nu mai fiu atât de vehementă în privința inteligenței artificiale -spun sorbind o gură de cafea.

-Cum spui tu, mami! Mie oricum mi-e indiferent, ți-am prezentat doar cum stau lucrurile -spune Ioana cu nepăsare.

    Mă uit la Ioana în timp ce părăsește bucătăria și îmi dau seama că a crescut, nu-mi pot impune propriile convingeri, nu i le pot influența, privește viața cu alți ochi, are argumente solide. Sunt mândră de ceea ce a devenit, dar în adâncul sufletului simt o umbră de tristețe că nimic nu va mai fi cum a fost, că ne vom lăsa manipulați de algoritmi și că inteligența artificială poate altera inteligența umană prin simplu fapt că va fi pusă în repaus. Dacă cineva rău intenționat va schimba algoritmii, societatea nu va fi în pericol? De unde știm că sistemele din care preiau informațiile acești algoritmi sunt corecte și nu vor perpetua prejudecăți care deja sunt existente în societate? Eu mi-am schimbat mentalități greșite prin simplul fapt că am citit anumite cărți care m-au făcut să văd și alte puncte de vedere. Dacă și generațiile viitoare ar putea vedea beneficiile cititului și câte emoții transmit autorii...





    Rămân în bucătărie, adâncită în propriile mele gânduri, sorbind din cafea și întrebându-mă spre ce viitor ne vom îndrepta. Ochii mi se abat spre cartea pe care o citeam, zâmbetul îmi revine și simt că trăiesc din nou. Asta e realitatea care-mi place!

Articol scris pentru proba nr. 2 din SuperBlog 2024, probă propusă de: Editura NICULESCU.

Tuesday, October 15, 2024

Despre puterea de a dărui, campanii umanitare și depozitul virtual care renunță la adaos pentru a ajuta sinistrații

 

  "Bogat nu este cel care adună mult, ci acela care dăruiește mult." - sunt vorbele care mi-au ramas întipărite în minte de când eram micuță și dacă nu mă înșel îi aparțin sfântului Vasile cel Mare.


Ce înseamnă pentru mine a dărui?


    Să fiu onestă nu-mi place să fac paradă cu faptele bune făcute, le fac fiindcă mie îmi dau o satisfacție interioară de nedescris, dar o să încerc să împărtășesc experiențele și sentimentele cu care m-am identificat pentru a vă îndemna să reflectați la importanța unui gest care poate pentru voi este minor, dar care pentru alții înseamnă enorm.
    Bunica avea uneori obiceiul să mă ia cu ea la piață, iar într-una din zilele în care plecasem împreună la cumpărături am văzut niște pere galbene, frumoase, care păreau a fi zemoase, cu alte cuvinte făcute parcă pe placul meu. Am început să o rog pe bunica să-mi cumpere și mie, iar ea nu s-a lăsat mult rugată și mi-a cumpărat un kilogram de pere. Nu voiam să aștept până acasă, așa că le-am înhățat nerăbdătoare. În timp ce am luat o pară din pungă, am dat de niște copii îmbrăcați în haine purtate probabil de atâtea ori încat găurile din ele voiau să marcheze anii de folosință. Nu am putut mânca în fața lor, în schimb le-am zâmbit și i-am întrebat dacă vor. Se uitau la ele cu poftă și nu îndrăzneau să ceară, așa că nu am stat pe gânduri și le-am oferit fiecăruia câte trei. Puteam citi în ochii lor micuți încântare și entuziasm în formele lor cele mai pure, iar bucuria care mi-a invadat inima a fost imensă. Tocmai fiindcă voiam să retrăiesc împlinirea și bucuria trăite și simțite atunci, am împărțit perele fiecărui cerșetor pe care l-am întâlnit în drumul spre casă. Țin minte că la un moment dat mai aveam o pară și că speram să nu mai văd vreun sărac ca să pot gusta și eu una, dar am întâlnit o bătrânică și i-am oferit-o cu un zâmbet, fără niciun regret. Bunica m-a întrebat de ce i-am dat ultima pară și i-am spus că sunt mai fericită atunci când văd oamenii că se bucură de ele mai mult decât aș fi făcut-o eu. 
    Cea de-a doua experiență cu o importanță semnificativă pentru mine a fost în timpul liceului când doamna dirigintă ne-a pus să strângem bani pentru a face daruri într-un azil de bătrâni. Nu ne așteptam însă ca vizita de acolo să aibă o atât de mare încărcătură emoțională. Bătrânii nu au fost atât de entuziasmați de daruri, cât de prezența noastră în acel azil ce părea uitat de lume, o rază de speranță  într-un moment vulnerabil al vieții și cel mai probabil o dovadă că nu sunt singuri în fața greutăților. Nu aș putea să exprim sentimentul trăit atunci... Pentru mine nu a fost un simplu act de caritate, a fost un cumul de emoții, satisfacție și o conexiune profundă. Le-am ascultat poveștile, i-am îmbrățișat și spre surprinderea mea am revenit în acel loc doar pentru a sta de vorbă cu persoanele care mi-au devenit instant atât de dragi. Atunci am învățat o lecție valoroasă: să dăruiești o parte din tine și din timpul tău prețios, o vorbă bună sau o simplă îmbrățișare, poate cântări enorm pentru o persoană care uneori vrea doar să știe că are pe cineva alături în clipe dificile.

    Am desfășurat activități de voluntariat la centrele de copii cu nevoi speciale. De fiecare dată am fost întâmpinată cu mult entuziasm de către copiii nerăbdători si veseli, ale căror priviri blânde și inocente ascundeau o nevoie profundă de validare, afecțiune și atenție. Nu o să vă mint, atunci când veți păși prima dată în acel loc, veți fi impresionați până la lacrimi și nu o să vă vină să credeți câte afecțiuni pot exista în această lume, dar veți descoperi că în sufletele acelor copii nu există decât bunătate și că uneori ei îți înseninează ție ziua printr-un simplu zâmbet. M-am apropiat foarte mult de Ionuț și Laurențiu, doi copii cu Sindrom Down, care deși de multe ori au fost marginalizați, au inimile atât de pure încât găsesc bucurie în orice.
    A dărui nu înseamnă că vei schimba lumea peste noapte, dar cu siguranță va schimba ziua cuiva. Indiferent cât de mic este gestul făcut, atâta timp cât este făcut cu sinceritate și afecțiune, contează mai mult decât am putea crede.

Efectele campaniilor de ajutor și susținere


    Foarte mulți dintre noi aleg să susțină o organizație non-profit (ONG) în care cred prin redirecționarea a 2% sau 3,5% din impozitul anual pe venit, iar multe dintre firme susțin diferite cauze redirecționând până la 20% din impozitul pe profit conștientizând sau nu impactul pozitiv pe care îl au în derularea și continuarea anumitor proiecte; un gest aparent insignifiant, dar care pentru comunitatea noastră valorează atât de mult...


    De-a lungul anilor am observat că deși foarte mulți dintre români nu excelează la capitolul bogăție, solidaritatea de care dau dovadă este pe de-o parte admirabilă si pe de altă parte impresionantă. 
   Îmi doresc să cred că mi-am pus și eu amprenta în viața cuiva.
   A fost ușor pentru mine când am auzit de campania „Donează sânge, salvează o viață”, să decid să mă alătur. Chiar dacă mi-a fost refuzat sângele de două ori pentru că nu mă ajută venele, am încurajat o mulțime de oameni să doneze. Sper să vină vremea în care o să mi se îngroașe venele, iar printr-un miracol să pot dona. E frustrant să știu că sunt donator universal sănătos, să aștept cu orele, ca la final să fiu refuzată, dar nu contest decizia medicilor, fiindcă ei știu mai bine riscurile. Mi-am propus să beau mai multă apă, să slabesc, să îmi cresc masa musculară, ba chiar să renunț la carbohidrați și într-un final trebuie să fiu aptă să fac și asta. O să mă tot duc, până mi se va da un răspuns pozitiv. Ce să spun? Sunt perseverentă.
    Vreau să trăiesc într-un mediu curat așa că nu am ezitat nici măcar o secundă când am avut ocazia să fiu membru al mișcării "Let’s Do It, Romania!", am donat alimente la Crucea Roșie, pregătesc de sărbători împreună cu copiii mei cutiuțe de pantofi pentru copiii nevoiași în cadrul proiectului "Shoebox" și intenționez să mă alătur unui maraton dedicat unor cauze nobile chiar dacă am o condiție fizică ce lasă de dorit. Mi-am propus să devin varianta mea cea mai bună și să pot spune că am bifat și asta, în ciuda faptului că prefer să donez, nu să alerg...
    Consider că așa cum pe mine m-au influențat aceste campanii să mă implic, așa vor fi îndemnați și alți oameni să se implice.

S.O.S Galați - să încercăm să facem diferența!


    
    Având în vedere situația grea cu care se confruntă semenii noștri din Galați și Vaslui, am donat la sfârșitul sesiunii de cumpărături de pe eMAG o sumă mică pentru mine, dar importantă pentru cei în nevoie. Poate nu știați, dar dacă faceți cumpărături la ei și situația din zonele afectate de viituri nu vă lasă indiferenți, puteți opta pentru a dona suma de 10, 50, 100 sau 500 de lei; bani ce vor intra în contul Crucii Roșii Române și vor fi folosiți în acest scop.
    Sper ca fiecare bănuț donat de către oameni să fie folosit eficient și să se achiziționeze materialele de construcții prin intermediul Depozitelor Virtuale Vindem-Ieftin.ro, un exemplu de umanitate și dăruire.
    Au adus un aport important în ajutorarea oamenilor din zonele afectate prin faptul că au renunțat la adaosurile comerciale pentru materialele de construcții și nu s-au oprit doar aici. Pentru a grăbi reconstrucția caselor afectate de inundații au mobilizat peste 50 de francizați și angajați. Au lucrat voluntar pentru a sprijini comunitățile afectate, demonstrând că atât companiile, cât și indivizii prin puterea lor colectivă pot dărui speranță și schimba vieți. Au centralizat listele de materiale de construcții, au negociat prețurile cu fabricile implicate în acest proiect si au lansat comenzile la fiecare fabrică. Inițiativa lor e demnă de laudă. De ce spun asta? Imaginați-vă dacă asociațiile care au comandat materialele de construcții prin intermediul lor făceau acest lucru pe cont propriu și apelau la depozite de materiale de construcții fizice, erau nevoite să plătească și adaosul; asta nu însemna decât un lucru: mult mai puțini oameni ajutați.
     Aveți idee câte case au fost grav avariate de aceste inundații necruțătoare? Vă spun eu: peste 7000. Asta pentru mine e echivalent cu 7000 de familii disperate. Să nu credeți că imediat ce apele s-au retras, totul este ca înainte. Nici pe departe... Părinții mei au trecut prin asta în 2014, când râul Bascov s-a umflat și i-a lăsat în lacrimi. Totul s-a derulat în doar câteva minute. Au avut norocul ca prietenii și familia să îi ajute prompt, ca să nu aibă imaginea muncii distruse în fața ochilor pentru o perioadă lungă de timp. Mama mea încă se teme de câte ori plouă mai tare, fiindcă nu mai vrea să treacă prin asta încă o dată. E greu, foarte greu! În urma viiturilor absolut tot ce a fost atins (haine, pardoseli, covoare, pereți, uși, mobilă) este îmbibat cu noroi, un mâl ce are un miros respingător. Absolut tot trebuie schimbat. Vă dați seama? În toiul iernii să apară aceste cheltuieli neprevăzute... Pare un coșmar, dar este realitatea trăită de numeroase familii din Galați.

Apel către organizațiile și asociațiile umanitare pentru a acționa rapid


    Un prim pas a fost făcut de către francizații și echipa Depozitelor Virtuale Vindem-Ieftin, care nu au putut rămâne indiferenți și au decis să își mobilizeze toate resursele pentru a acționa rapid în sprijinul acestor oameni. Având parteneriate cu peste 300 de fabrici și importatori, au făcut un efort colectiv: au muncit voluntar pentru a negocia prețurile materialelor de construcții, au intermediat întregul proces începând de la ofertare până la livrare și au renunțat la adaosul comercial pentru a ajuta la reconstrucția caselor afectate. Tot în acest scop, echipa Vindem-Ieftin colaborează cu peste 20 de asociații implicate, care au înțeles că era nevoie de Depozite Virtuale pentru a avea acces la materiale de construcții cu prețuri reduse în urma negocierilor, de sprijin logistic, consultanță gratuită și o coordonare eficientă a livrărilor. 
    Depozitele Virtuale au invitat locuitorii din zonele afectate să nu ezite în a-i contacta direct pentru a solicita materialele necesare. De aceea, îi roagă să completeze formularul online și să le trimită o listă de materiale, folosind codul "SOS Galați". 
    Până acum, echipa Depozitelor Virtuale a început livrarea pentru reconstrucția caselor a: 100 de găleți de var lavabil și 100 de trafaleți, 4 tiruri de cărămidă, 2.000 de găleți de tencuială decorativă, 15.000 mp de termosistem, 2.000 mp de țiglă metalică, 500 de plăci de OSB, iar lista nu se oprește aici.
    Am speranța ca lucrurile să se pună în mișcare rapid, astfel încât oamenii să aibă unde locui înainte de venirea iernii, iar toate organizațiile și asociațiile implicate să se alăture echipei Vindem-Ieftin.ro pentru a acționa cât mai eficient în beneficiul familiilor afectate, iar Depozitele Virtuale să centralize restul comenzilor și să coordoneze livrările pe șantiere, acolo unde este necesar.
    Poate că noi, oamenii, nu suntem depozite ca să putem face mai multe pentru această comunitate greu încercată, dar în inimile noastre avem depozitată multă iubire de oferit, bunătate, bunăvoinţă, înţelegere și mărinimie, iar astăzi este nevoie ca din depozitul sufletului nostru să dăruim măcar puțin celor ce trec prin ceea ce poate fi coșmarul oricărui om: momentul în care-și văd munca de-o viață distrusă. E timpul să arătăm că solidaritatea poporului român nu este un mit, ci o realitate!

Depozitul virtual dăruiește viață construcțiilor


    "A dărui și a nu simți că dai ceva din partea ta este cea mai bună cale de a dărui." (Max Beerbohm). Aceste vorbe sunt adevărate atunci când sunt izvorâte din iubire. Cosmin Răileanu, fondator și CEO Vindem-Ieftin.ro, a demonstrat că o idee venită din bune intenții și dragoste pentru oameni are succes chiar dacă alții inițial nu-ți dau nici o șansă. Da, mă uit la Imperiul Leilor! Am văzut părerea tuturor din anul 2020, dar și schimbarea opiniei acestora la 180 de grade după doar doi ani. Sper ca numărul persoanelor francizate Depozite Virtuale care oferă consultanță clienților să fie în creștere și am în minte persoana potrivită care să se alăture afacerii, rămâne doar s-o conving că online-ul este viitorul.
    Revenind la bunele intenții, campania #reCONSTRUIMacasa care urmărește ca românii să rămână în propria lor țară și ca Diaspora să se reîntoarcă acasă pentru a-și clădi un viitor aici, cu scopul de a  construi sau reconstrui casa visurilor în țara natală, este cea care m-a convins în primă fază că umanitatea există, că sentimentele semenilor noștri despărțiți de familii din dorința de a avea un trai mai bun, contează pentru cineva. Prin această campanie, românilor de acasă, dar și celor plecați,  li se oferă posibilitatea să ia cele mai bune alegeri și să alegă materiale de construcții la prețuri avantajoase prin intermediul Depozitelor Virtuale de la Vindem-Ieftin.ro, direct de la producătorii români.


Un gest mic pentru noi - un impact mare asupra societății


      Dacă v-ar întreba cineva cum alegeți să sprjiniți o cauză nobilă, cum ați răspunde? Preferați să donați sau să vă implicați în mod direct?
    Vă întreb pentru că eu nu-mi dau seama ce prefer. Probabil că sună absurd afirmația mea, dar răspunsul meu variază în funcție de situație. Uneori prefer să mă implic în mod direct, pentru că îmi place să văd zâmbetele și încântarea celor pe care-i ajut și pentru că eu la rândul meu sunt fericită toată ziua în urma reacțiilor primite ca răspuns al acțiunilor mele. Mă simt cumva validată, simt că ceea ce fac contează, mă simt apreciată și asta îmi dă o stare de bine. Asta mă face egoistă, egocentrică? Nu știu, dar nu-mi pot schimba sentimentele trăite. Chiar dacă nu simt același lucru când fac o donație, trebuie să recunosc că resursele mele nu sunt nelimitate, iar organizațiile sunt mult mai bine pregătite și au un impact mult mai mare în fața unor provocări de proporții, cum sunt în cazul de față inundațiile.
    Ar trebui să daruim așa cum primim, cu bucurie, repede și fără nici o ezitare. Să ne gândim cum ar fi ca în viitor să avem noi nevoie să fim ajutați. Am vrea ca cei din jur să se poarte cum ne-am purtat noi in astfel de situații? Dacă răspunsul este afirmativ, înseamnă că suntem oameni buni, care nu trec impasibili pe lângă persoanele care pentru moment și-au pierdut speranța în fața încercărilor vieții.
     E irelevant cu cât contribuim pentru a-i ajuta pe ceilalți, dacă ne implicăm direct sau indirect, ceea ce contează cu adevărat este mărimea inimii celui care face ceva pentru alții, un gest aparent mic, dar care atunci când se alătură altor mii de gesturi are o însemnătate mare și un rezultat pe măsură în societate.
Articol scris pentru proba nr 1 din SuperBlog 2024, probă propusă de: Vindem-Ieftin.ro

Wednesday, October 9, 2024

Pregătită pentru SuperBlog 2024 – Să înceapă „războiul” în scris!

Am renunțat o lungă perioada de timp să mai scriu pe blog, dar cum îmi era dor să fac ceea ce eu numesc pasiunea mea, m-am decis să mă înscriu la SuperBlog 2024, la cea de-a 29-a ediție a proiectului. Nu mai vreau să îmi  mai găsesc scuze precum cele că sunt mama a doi copii sau că lucrez, așa cum am timp să citesc, îmi pot găsi oferi un răgaz să fac ceea ce mă pasionează cu adevărat: scrisul. Îmi place să scriu, iar pentru mine așternerea gândurilor pe hârtie e ca o formă de exprimare și astfel îmi pot permite să transmit cititorilor emoțiile mele și anumite idei povestindu-le frânturi din experiențele personale.
Sunt sigură că va trebui să mă războiesc cu cei mai talentați bloggeri și scriitori din România și sunt gata să creez articole la "rang de artă", pentru că în această competiție fiecare cuvânt sau frază poate face diferența. 
Am încredere că știu să îmi aștern gândurile în cuvinte și îmi place să-mi las imaginația să zburde. În  același timp sunt conștientă de competiția acerbă, dar simt că e o provocare pe care trebuie să o accept, pentru că mă consider creativă și curajoasă. Nu voi ezita să mă pregătesc temeinic pentru fiecare probă a acestei ediții, să dau totul pentru a avea un rezultat final de care să fiu mândră. Voi evolua și voi învăța din propriile greșeli pentru a deveni mai bună de la probă la probă.
Încrezătoare și cu inima plină de entuziasm, mă voi lăsa purtată de imaginație și mă voi inspira din propriile trăiri. Sper să stârnesc emoții, zâmbete și să vă fac să vă puneți întrebări ca și voi la rândul vostru să deveniți mai buni odată cu mine.


Sunt gata să mă războiesc în scris cu cei mai buni pe câmpul de luptă al cuvintelor în competiția SuperBlog 2024!