Mereu m-am intrebat de ce in povestea Cenusareasa se aduc cuvinte de lauda doar pantofiorilor ei minunati, insa nimeni nu ne spune cum aratau pantofii printului, probabil erau pe masura unui principe... Da, ati ghicit! Sunt mama unui baietel minunat, caruia vrea sa-i ofere tot ce e mai bun pe lume si care vrea ca acesta sa iasa in evidenta prin buna-purtare si bun-gust, de aceea incerc sa-i dau o educatie care sa-l ajute sa fie respectat in viata si sunt foarte atenta la ce hainute si ce
incaltaminte copii cumpar pentru micul meu print. Trebuie sa recunosc ca atunci cand trebuie sa-i cumpar
pantofi copii sunt foarte pretentioasa: acestia trebuie neaparat sa fie din piele naturala si produsi in Romania. De ce? Mi se pare o prostie din partea unui roman sa vrea sa investeasca bani in produse importate din strainatate, cand cele produse la noi in tara sunt la fel de bune, daca nu chiar superioare calitativ multora dintre ele. Sa-i luam ca model pe nemti care intotdeauna cumpara masinile si produsele fabricate la ei in tara. Noi de ce nu am face la fel? Doar ii admiram ca natie si stim despre ei ca sunt una dintre cele mai solide si dezvoltate tari din lume. Consider ca suntem datori si noi tarii noastre sa o ajutam sa se dezvolte, mai ales ca exista din ce in ce mai putine firme producatoare.
Unul din brand-urile pe care le ador este Kiki Shoes, urmat indeaproape de Baby Avus, Melania, PJ Shoes, Tikki Shoes si Tino. Toate sunt branduri romanesti care au grija de confortul picioarelor micutilor nostri si care ne pun la dispozitie modele de pantofiori, ghetute, cizmulite si papucei cu care copiii nostri pot sa zburde in voie mandrii de simpaticele incaltari cu care pot face tot ceea ce le trece prin cap, iar pentru ca parintilor sa le fie mult mai usor sa le gaseasca, acestea s-au reunit pe un singur site pantofiorulfermecat.ro. Sa va povestesc insa cum am ajuns sa descopar acest site si experientele mele cu producatorii de incaltaminte copii mai sus mentionati.
Relatia mama-copil s-a inchegat inca din pantece, cand piticutul meu devinese cel mai mare confident al meu, apoi a venit pe lume si la vazul lui am fost emotionata pana la lacrimi. Nu stiam ce fapta buna am facut, ca sa merit o asemenea minunatie. Obisnuiam sa-i studiez fiecare miscare noua, care devenea pe loc cea mai mare realizare a lui, dar si cea mai mare bucurie a mea. Ne bucuram de lucrurile simple, asa cum toti ar trebui s-o faca. Nu ma puteam abtine sa nu-i cumpar pantofiori mici si colorati pentru piciorusele lui mici si dragute, in ciuda faptului ca schimbam destul de des marimile.
