Din dragoste pentru copii vreau sa fiu blogger oficial Vegeta

Astazi gatesc mancare de urzici, deoarece suntem in post si in timp ce-i adaug savoare mancarii cu Vegeta adaos universal pentru mancaruri, ajutorul meu de nelipsit din bucatarie, ma gandesc la sufletele care nu-si permit luxul de a manca tot ce vor. Nu cuget prea mult si dupa ce mancarea este gata, iau plicul neinceput pe care-l tin ca rezeva in dulap si ma indrept catre copiii din centrul de plasament Valea Marea, pentru ca  astazi sa nu mai manance mancare fada, ci sa se bucure de un gust de neegalat.

 De cand ma stiu am iubit copiii, chiar si atunci cand eram un copil eram o fire protectoare cu cei mai mici decat mine. In clasa a treia mi-am rupt piciorul doar pentru a proteja un copilas si mi l-as mai rupe si acum daca ar fi nevoie. Cand mergeam cu bunica la piata si imi lua fructele mele preferate, mancam un singur fruct, iar pe restul il imparteam tuturor cersetorilor pe care ii intalneam spre nemultumirea bunicii. Totusi nu ma consider o persoana buna...

Tin minte de parca ar fi fost ieri cum am sunat la o emisiune a unui post local sa intreb de ce nu li se ofera si copiilor strazii o casa unde sa primeasca iubire si mancare calda, am pus atatea intrebari ce-mi macinau sufletul meu mic, incat prezentatorul si invitatii nu au putut sa spuna decat ca asa sunt copiii, nu pot sa inteleaga anumite lucruri. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult, nici acum nu inteleg cum anumite familii dau viata mai multor copii, pe care-i abandoneaza in centre de plasament, din cauza ca nu au cu ce sa-i creasca, unii temporar, altii definitiv, ca pe o povara greu de indurat, unii dintre cei abandonati sunt bolnaviori, altii sanatosi. Un lucru e cert, trauma pentru acestia e la fel de mare. Numai cine nu a fost intr-un centru de plasament nu stie cata durere e acolo. Eu sufar de fiecare data cand vad cata nevoie de atentie au si cum se strang toti pe langa mine incercand sa vorbeasca cu o persoana pe care o vad rar, mult mai rar decat si-ar dori. Desi, la centrul din Valea Marea sunt doua persoane minunate ca d-na asistenta Radulescu Elena si d-nul profesor de sport, acestia nu pot suplini dragostea pe care ar trebui sa le-o ofere parintii, indiferent cat de mult s-ar stradui.

Aceasta fetita mi-este foarte draga, de cate ori ma vede i se insenineaza fata, imi cere mereu cate doi lei sa-si ia eugenii si nu uita niciodata sa le imparta cu ceilalti. Insa de cand au bagat gardian, nu mai poti intra sau iesi din curte asa de usor, tocmai de aceea m-am obisnuit sa i le cumpar de dinainte. 

Probabil multi ar fi tentati sa creada ca nu are mai mult de 10 ani, in realitate are 17 ani si sufera de o boala rara, care o face sa imbatraneasca greu. Are o sora geamana, care de asemenea sufera de aceasta boala si cu care isi petrece cea mai mare parte a timpului in acest centru. Dar stiti care e suferinta ei cea mai mare si ce ma intreaba de fiecare data? Oare parintii ei vor veni sa le ia acasa in acest weekend? A trecut o luna de cand au promis ca le vor lua, dar nu au venit...

Nici nu stiu pentru care dintre copii e mai greu, pentru cei care sunt abandonati definitiv si care daca au noroc ajung la un asistent social, iar intr-un final sunt integrati in familiile respective si carora li se da o sansa la o viata decenta sau pentru cei care au familii dezbinate, parinti alcoolici sau mame care le dau nastere doar pentru a se bucura de infimele alocatii oferite de stat. Mi-e groaza de viiitorul pe care-l vor avea marea majoritate dintre ei!

De ce imi doresc sa devin blogger oficial Vegeta? Pentru ca ar fi un vis frumos ca de Paste, aceste suflete sa serveasca preparate din carne de miel, oua rosii si cozonaci. Eu momentan nu as putea sa le ofer tot ce as vrea, pot face gesturi marunte, ii pot ajuta cu o vorba buna, dar nu le pot pregati o masa delicioasa si indestulata, asa cum as vrea. Sper sa nu-i dezamagesc si sa mi se indeplineasca visul.

M-am inarmat cu un plic de condimente Vegeta si am fost sa-i vizitez pe copii, sa-i ofer plicul bucataresei de acolo pentru a da gust mancarurilor preparate pentru acestia si sa le spun ca voi face tot ce-mi sta in putinta pentru a le putea face o bucurie, dar nu le-am dezvaluit despre ce e vorba ca sa nu fie dezamagiti in cazul in care nu voi reusi. I-am pus sa-mi arate cat de bucurosi vor fi in acest caz si am imortalizat momentul.

Acesta, este doar unul dintre motivele pentru care-mi imi doresc sa devin Blogger Oficial Vegeta, al doilea este ca as fi onorata de acest titlu si as face tot ce-mi sta in putere sa reprezint cu mandrie acest brand in care cred si pe care-l apreciez pentru proiectele de suflet in care a fost implicat, dar mai ales pentru gusturile pe care le-a dat mancarurilor mele pe parcursul acestor ani, care m-au conturat in ochii familiei mele ca pe o gospodina desavarsita. Acum, ca mi-ati aflat secretul, il puteti prelua si veti vedea ca mancarea dumneavoastra va fi mai apreciata de catre cei din jur. Eu am inceput sa folosesc Vegeta, dupa ce am verificat cantitatea totala de sare la o suta de grame, iar gramajul mai mic de sare fata de cele avute de alte brand-uri m-a convins si sunt tot mai multumita pe zi ce trece de alegerea mea. Merita incercat in special Vegeta adaos universal pentru mancaruri, ajutorul meu de nelipsit din bucatarie, dar si celelelate sortimente savuroase: Vegeta Naturella, Vegeta Bors, Vegeta Gust de Gaina si Vegeta Twist.

Sper doar sa reusesc

Pentru copii sa gatesc.

Sa pot sa le ofer

Mai mult decat ei cer.

Sa aiba pe masa bucate 

Cu Vegeta condimentate.

Sa-mi ajute Dumnezeu,

Sa fiu blogger oficial eu!

Nu uitati! Vegeta este aliatul gospodinelor pentru o mancare mai gustoasa!

Tweet