Nu-mi vine sa cred ca baietelul meu a terminat gradinita si ca in curand va incepe clasa pregatitoare. Inca il vad ca pe un copil curios caruia ii place sa descopere jocuri noi. L-am invatat de la vreo 3 anisori sa-si scrie numele si vazandu-ma foarte des ca apelez la calculator pentru a afla diverse informatii, mai exact la vestitul Google, intr-o zi a dat drumul calculatorului, a deschis browser-ul si pentru ca am motorul de cautare prestabilit ca pagina de start, si-a tastat numele si a inceput sa joace diverse jocuri cu Mario, iar incantarea lui a fost cu atat mai mare cu cat s-a descurcat singur. Cand am observat ca este mult prea linistit, am lasat putin treburile casnice si m-am dus sa verific ce se intampla. Am fost uimita sa-l vad jucandu-se si l-am intrebat cine l-a ajutat sa intre pe jocuri.
"Eu, singur. Mi-a zis o fetita la gradi' ca sunt jocuri cu un omulet Mario, care are un prieten Luigi si am vrut sa verific cum faci tu la calculator, daca m-a mintit. Imi plac jocurile astea, sunt frumoase. Unele sunt grele, altele floare la ureche, dar nu inteleg de ce are mustata Mario asta, ca eu nu am..."
I-am explicat ca nu are legatura cu el, ca sunt multi copii cu acelasi nume si totusi nu seamana intre ei, apoi i-am povestit despre jocurile video din copilarie cu acest personaj pe care le adoram, i-am spus ca noi nu aveam la dispozitie atatea gadget-uri sau internet ca sa ne putem juca cum face el si a fost foarte incantat sa afle ca mami si tati se jucau cu Mario atunci cand erau mici. Cat despre mine, ce pot sa spun? Eu am fost si sunt o mamica mandra ca are un baietel istet, care prinde informatiile din zbor si caruia nu trebuie sa-i spuna de doua ori un lucru pentru a-l intelege si sper sa-i fie de ajutor acest lucru la scoala.
Voua nu vi se pare uneori ca micutii nostri cresc extrem de repede?
No comments:
Post a Comment